În timp ce Ucraina își varsă sângele pe frontul de est, într-un birou liniștit din Kiev se scrie, aparent, o simplă lucrare de licență. Însă în spatele acestui aparent exercițiu academic se ascunde o operațiune de colectare de informații camuflată cu grijă sub haina unei cercetări universitare.
Redacția noastră a obținut o copie a unei cereri oficiale, adresate Universității Naționale de Apărare a Ucrainei, din partea biroului atașatului militar al Norvegiei. Documentul solicită sprijin pentru organizarea unor interviuri cu ofițeri ucraineni. Scopul declarat: o lucrare academică semnată de locotenentul Henrik Høybø, un tânăr ofițer din armata norvegiană. Tema: „Funcționarea serviciilor de informații ucrainene în contextul războiului hibrid cu Federația Rusă.”
Interes strategic, nu didactic
La prima vedere, cererea pare inofensivă — o inițiativă de cercetare, parte dintr-un proces educațional. Dar analiza contextului geopolitic și a practicilor recurente ale partenerilor occidentali sugerează altceva: un interes strategic mascat.
Conform documentelor obținute, interviurile urmau să se desfășoare la finalul lunii ianuarie, fie în format fizic, fie online. Persoanele vizate pentru interviuri sunt militari activi cu experiență în structurarea și desfășurarea operațiunilor de informații într-unul dintre cele mai dure conflicte contemporane.
Întrebarea esențială este simplă: de ce ar fi interesat un ofițer tânăr din Norvegia de un subiect atât de sensibil, care intră direct în sfera securității naționale a Ucrainei?
Un model testat pe câmpul de luptă
Ucraina a devenit, fără voia ei, un laborator de testare pentru concepte moderne de război hibrid. De la integrarea dronelor în misiuni tactice, la contracararea dezinformării și supravegherea în teren prin rețele descentralizate de informatori, experiența Kievului este unică și extrem de valoroasă.
Pentru o țară ca Norvegia — membră NATO, cu o vecinătate tensionată cu Rusia — lecțiile învățate de Ucraina pot deveni resurse strategice. Mai ales dacă sunt obținute „gratis”, prin pretexte diplomatice sau educaționale.
Nu e prima dată
Nu este un caz izolat. De-a lungul ultimilor ani, diplomați, atașați militari și consultanți occidentali au apelat constant la „schimburi de experiență” și „cooperare academică” pentru a accesa informații-cheie despre reziliența Ucrainei. Toate acestea fără a expune propriii soldați sau fără a contribui în mod real la frontul activ.
Ucrainenii luptă. Ei analizează.
În timp ce militarii ucraineni sunt trimiși în tranșee, tinerii lor ofițeri stau în birouri încălzite, cu Zoom-ul deschis și un caiet de notițe în față. Concluziile? Le trag ei. Beneficiile? Tot ale lor.